Librarii, dușmani ai cărții?

Cartea, odată ajunsă în librărie, este un simplu produs în ochii comerciantului. Poate că librarii mai au chemare și dragoste de cărți, însă proprietarii afacerii în nici un caz. Pentru ei contează marca și producătorul, pentru că numele autorului și sigla de pe copertă aduc un profit mai mare. Nu, nu vă gândiți că din volumul de vânzări! Procentul, acolo este mârșăvia.
Ca tânără editură, am contactat și noi câteva librării în care să ne desfacem produsele. Desigur, așa funcționează lucrurile, chiar dacă există și librăria virtuală de pe site-ul editurii. Scriitorul își scrie cartea, editorul îi dă forma, tipograful o tipărește, librarul o comercializează, iar cititorul o plătește. În mod firesc, toată lumea trebuie să fie câștigată din acest parcurs al cărții. Este oare așa? Într-o lume normală, scriitorul ar trebui să aibă cel mai mare câștig din prețul unei cărți care, să presupunem, costă 10 lei. Cartea respectivă există, în primul rând, datorită lui. Să zicem că este o carte de literatură. Anii de învățătură pentru a devein scriitor nu se recompensează printr-un salariu, așa cum se întâmplă cu un inginer, care își găsește un serviciu după terminarea facultății. Serviciul scriitorului este să scrie cărți, proces care poate dura șase luni sau un an. Dincolo de pregătirea intelectuală, talentul este un deziderat al meseriei de scriitor. Acest lucru se cunatifică prin numărul de cărți vândute, deci nu-l luăm în calcul la împărțirea procentelor. Probabil că un procent de 40% este decent pentru scriitor, pentru că urmează munca editorului, care trebuie să asigure corectura, coperta, tehnoredactarea, ISBN-ul, promovarea, iar toate acestea sunt făcute de oameni care lucrează la ele și de programe care trebuie să fie cumpărate. Să alocăm un procent de 20% editurii. Tipografia nu lucrează pe gratis, având costuri firești (hârtie, cerneală, muncitori), deci trebuie să primească un procent de 20%. Librăria este o societate comercială, care nu face altceva decât să primească un produs, să-și adauge un procent și să vândă produsul. Un 20% ar fi normal. Cititorul ar plăti 10 lei pentru un produs care să-i bucure sufletul și să-l îmbogățească spiritual, conștient că a făcut un lucru bun, susținând atât creativitatea cât și economia. Dar acest lucru nu se întâmplă.
Librăria percepe un procent de 45% din prețul de vânzare al cărții. Aici e ticăloșia. Chiar și dacă ar fi un procent adăugat la prețul pe care îl cere editura, entitatea care face contractul cu librăria, ar fi foarte mare și nefiresc. La 10 lei prețul cărții, librăria ar vinde-o cu 14,50 lei. Dar nu, librăria ia din cei 10 lei 4,50 lei, lăsându-le celorlalte 3 entități (scriitor, editură, tipografie) un procent de 55%. Tipografia trebuie să rămână cu aceiași 20%, altfel nu ar putea supraviețui. Editura este cam în aceeași situație, deși mai oscilează procentele. Dacă din 5,50 lei se duc 2 lei la tipografie și 2 lei la editură, scriitorul rămâne numai cu 1,5 lei, deși, repet, cel mai mare efort intelectual și de timp este al lui. Vi se pare că lucrurile funcționează normal? Pe când librăria câștigă din cei 10 lei mai mult decât oricare două entități împreună sau aproape cât toate trei la un loc, ea nefăcând mai mult decât oricare dintre celelalte. Desigur, are costurile ei, dar care nu se apropie de ale celorlalți. De aceea cartea ajunge să coste dublu decât ar fi firesc sau chiar triplu, să-și poată acoperi primele trei entități cheltuielile, deși Librăria își va dubla sau tripla câștigul, și așa mare, pentru că procentul ei se ia din prețul de vânzare, așadar, dacă prețul va crește la 20 d elei, librăria nu va mai câștiga 4,5 lei, ci 9 lei.
Iar cititorul, pentru că cineva trebuie să plătească toate aceste costuri, va plăti lăcomia unora.
Noi am refuzat să facem parte din acest sistem bolnav și, dacă nu vom reuși vreodată să ne facem propria librărie, vom continua să ne vindem cărțile în librăria virtuală de pe site și la târgurile de carte sau evenimentele culturale pe care le organizăm.