I Luna se întindea pe luciul mării nesfârșite, ca o urmă de untură pe pâine. Un pui de vânt pornise de-a lungul ei, de parc-ar fi fost un ied ieșit în primăvară, lingând-o de sare. Din adânc țâșniră trei săgeți argintii care speriară vânticelul, gonindu-l, chițăind, peste ape. Erau trei știuci imense și mușcaseră din lună cu boturile lor monstruoase,…
viorel1ploesteanu@yahoo.com