Prima amintire cu fratele meu mai mare o am dintr-o fotografie, în care eram mai mulți copii pe o bancă, în satul vacanțelor noastre, satul din Teleorman al bunicilor dinspre tată. Eu aveam vreo doi-trei ani, iar Doru vreo cinci-șase. Probabil că încă de pe-atunci am început să-i zic Nenițu, un diminutiv de la nenea, fratele mai mare, și cred…
Elisaveta împinse poarta de lemn din spatele casei și ieși în câmpia uscată, acoperită de brumă înghețată, care sclipea în lumina dimineții. Era o iarnă uscată, lucru firesc în Dobrogea, și, atunci când nu bătea vântul, aerul părea a fi de sticlă. O sticlire ascuțită avea și Elisaveta în privire, înaintând cu fruntea sus către marginea pădurii, acolo unde mocanii își făcuseră stâna cu doi ani în urmă și uitaseră să se mai întoarcă în munții lor din Maramureș.
Femeia era urmată de o cățea cu picioarele scurte, atât de scurte că, în urma ei rămânea o urmă continuă în bruma înghețată. Bărbatului îi spusese că merge la pădure după lemne, iar el mormăise ceva ininteligibil, întorcându-se cu fața către sobă.
De ce nu mai sunase ceasul Domnul Președinte avea, de ani de zile, același program dimineața, de la care nu se abătea nici măcar în weekend. Soneria ceasului electronic de masă era programată să sune în fiecare zi la 6 a.m., însă organismul lui se deștepta, invariabil, cu câteva minute înainte, deși niciodată nu se dădea jos din pat…
A căzut curentul. Pfui, mama mă-sii! Deja îmi programasem duminica asta să mi-o petrec stând comod pe canapea, în fața laptopului, navigând ca un veritabil lup de mare. Rahat turcesc cu apă rece. Și câte prietenii rămase înafara luminii reflectoarelor! Câtă poezie necitită! Câte vești rămase fără o parte dintre destinatari! E o glumă veche, dar vai, cât de…
Trabi și Bote Prima mea mașină a fost un Trabant. Un verde-prăzuliu extraordinar. Îl cumpărasem din șpaga de chelner la Club Transilvania. Probabil din șpaga pe o săptămână. La început, era în ’94, motorul mergea extraordinar. La semafor plecam primul mereu, așa demaraj avea. Apoi, nu știu din cauza căror fenomene paranormale, a început să piardă din compresie și abia…
De mic am avut responsabilități. Că nu prea m-am ținut de ele, asta e altă treabă. În vara lui ‘78 eram la țară, la bunici. Aveam deja șase ani și aproape jumătate, deci numa’ bun de treabă. Doru, fratele mai mare, după ce făcuse doi ani de școală în satul bunicilor, fusese luat de părinți la București. Ăl mic,…
Mai aveam numai 20 de euro în cont. Nu mai lucrasem de două săptămâni, așa că banii se duseseră, de parcă nici n-ar fi fost. De ce mama naibii n-o fi avut nimic de zis Dumnezeu atunci când a inventat dracul banii?! Ar fi fost mai lejer să aibă fiecare popor monedă frunza copacului cu cea mai mare răspândire…
Ce-i cu tine bă, prăpăditule, de crescuși tu așa, pe un petec de pământ, în mijlocul asfaltului? Ce-oi vrea tu să faci pe lumea asta, că poame nu cred să dai vreodată? Oi arăta tu ca un pomișor, dar se vede cu ochiul liber că nu ești altceva decât un boschet apărut din întâmplare, că nu văd de ce…
Îl strigasem pe nea Anghel și așteptam să iasă la poartă. Așa e obiceiul, strigi o dată și aștepți. După o vreme, dacă omul nu iese și nici nu răspunde, mai strigi o dată, ceva mai răstit, și iar aștepți. Dacă vezi că nici atunci nu răspunde și nici treaba pe care o ai cu el nu este așa…
Am închis cartea într-un arc de cerc, pocnetul sec trezind cuvintele la viață, le-a aruncat, curcubeu neașteptat, deasupra lumii mele dându-i culoare, că prea mult îmi fuseseră arse câmpiile cutreierate și prea mult timp norii îmi ascunseseră cerul și stelele, iar până atunci oamenii îmi păruseră niște câini dușmănoși care nu voiau altceva decât să apuce o bucată din…
