Aprozarul de carte

Când vine vorba despre piața de carte din România, toată lumea se vaietă. Ba că sunt cele mai mici vânzări din Europa pe cap de locuitor, ba că suntem analfabeți, unii chiar funcționali, ba că ne cheltuim banii în mall-uri, în loc să ne cumpărăm cărți sau mai știu eu ce ba-uri! Eu zic că, dimpotrivă, românii sunt foarte interesați de fenomenul acesta al cărții. Sunt o mulțime de târguri de carte anual, la care participă mii de vizitatori și, atenție, sute de publiciști. Sigur că fiecare dintre editori ar vrea să vândă el mii de exemplare, dar asta, vorba lui Moromete, nu se poate. Nu-i vorbă, că ne-am mai găsit și noi, Itaca, să ne facem editură, de parcă nu erau destule! Erau, dar noi am vrut să publicăm exclusiv carte electronică. Am publicat în doi ani de zile 19 cărți, adică aproape 10 pe an. Nu zic că n-au fost oferte, au fost, dar pe unii i-am refuzat noi, alții ne-au refuzat ei, pe motiv că nu-i și tipărim, așa că, de anul ăsta, am început să-I și tipărim, iar ofertele au crescut considerabil. La prima lansare, multiplă, e-adevărat, de carte am vândut 90 de exemplare. În Dublin, nu în București. Și-atunci, cum nu se vinde cartea? Cum nu sunt oamenii interesați de cultură? Desigur, piața de carte i-a pierdut pe proști. Ai zice că nu-i nicio pierdere. Pentru edituri este, că acolo erau direcționate masiv vânzările înainte ca piața, în general, să fie sufocată de o mare diversitate de gadgeturi. Înainte, proștii care își dădeau seama că sunt proști, mai cumpărau câte o carte sau chiar își făceau o mică bibliotecă, nu să se deștepte, ci numai să fie mai puțin proști. Vă dați seama că nu erau proști de tot, dacă se gândeau la asta! Acum nu mai au nevoie să se prefacă. Dacă au în mână un aparat foarte sofisticat, iar ei pot să-l controleze, își imaginează că asta îi face foarte deștepți. Dacă se uită zilnic la anumiți vloggeri, formatori de opinie, și înțeleg câteva idei, deja sunt oameni culți. Ce le mai trebuie cartea? Pentru toți aceștia, scriitorul este ceva depășit. Își imaginează că nici măcar un smartphone nu poate folosi. El stă singuratic, aplecat asupra unei mașini de scris, și face cărți inutile, neînțelegând că viața este afară, în online, unde cuvântul vorbit, cântat sau tastat cifrat circulă cu viteza gândului! Genul ăsta consideră că au deja o bibliotecă numai pentru că dețin o carte de identitate și cartea mașinii din dotare. Dar oare editorii chiar ăstora vor să le vândă? Cultură cu orice preț? Știu că sunt zeci (hai să zicem numai zeci!) de edituri care fac comerț cu cartea, un fel de aprozăreală, din care lipsesc tocmai clienții. Mai rău este că lipsește și marfa de pe raft, aceasta întorcându-se, după producția de serie, înapoi la cel care a comandat-o.
Ce văd eu că se întâmplă cu cartea în ultimii ani nu poate decât să mă bucure. Cartea este un fenomen care strânge în jurul ei din ce în ce mai mulți oameni, nu numai scriitori, care fac extrem de viu acest fenomen. Târgurile de carte sunt așteptate cu nerăbdare, mediatizate, promovate, se scrie despre ele și ce se întâmplă acolo cu mult înainte, în timpul și după ce se încheie, iar pentru că sunt pe tot parcursul anului, se vorbește despre carte tot timpul. În mediul online oamenii, mulți dintre ei, s-au cam plictisit de can-canuri și caută postările unde se vorbește despre cărți noi, despre scriitori, despre idei… Scriitorii sunt foarte activi pe internet și, chiar dacă uneori pare că suntem ca la piață, lucrurile funcționează. Oamenii sunt atrași în zonele în care se vorbește despre fenomenul literar. Lansările de carte abundă și vin oameni importanți să vorbească despre cărți și autori, iar publicul, nu numai dintre cei implicați în domeniu, este interesat de ceea ce se vorbește acolo și nu puțini cumpără cărți. Lansările de carte cu public rămân cel mai eficient mijloc de promovare a cărții și a scriitorului. Cititorul este mai ușor de convins față în față.
Așadar, nu vă mai plângeți! Scriitori avem, editori, slavă Domnului, iar cititorii vor numai să-i convingeți.
4 iunie 2022