Vă amintiți, prieteni,
Când tineri și voioși
Ne îmbătam cu flori de măr ce-au nins.
Eram cu toții veseli,
Zâne și Feți-Frumoși,
Nimic nu ne părea de neatins.
R – Dar anii s-au dus
Și noi tot în sus
Mereu ne uităm
Și nu încercăm
Mai privim în noi
La fel cum și voi
Că nu mai suntem
Și nu mai putem
Să bem.
Mai știți când dimineața
Pe străzi ne întâlnea
Beția nopții ne făcea eroi
Fantasme și iluzii
Și licărul de stea
Scriau cu toate elegii în noi.
R
Acum se face seară
Și parcă e mai frig
Mi-e tot mai greu să vă găsesc pe voi
Cu glas încet de ceară
În amintiri vă strig
Ne adunăm în cer doi câte doi.
R
Be First to Comment