O inițiativă, începută cu aproape un an de zile în urmă, a găsit ecou în sufletele unor oameni ce nu vor să îmbătrânească, în ciuda anilor care s-au adunat în tolba lor, iar dacă totuși o fac, nu-și lasă în urmă amintirile unei copilării care i-a marcat pe fiecare în mod diferit, însă i-a legat cu aceleași fire fermecate ale poveștii, o poveste pe care o retrăiesc acum și o spun copiilor sau chiar nepoților.
Cei care ne-am adunat de peste mări și țări în ziua Moșilor de vară la Nicolae Bălcescu, comuna Călmățuiu, județul Teleorman, ne-am născut sau ne-am petrecut copilăria pe aceste meleaguri, care multora nu le spun mare lucru, dar care pe noi ne-au marcat și ne-au însoțit toată viața, așa că am hotărât să ne întâlnim după 30 de ani, în care majoritatea dintre noi nu ne-am mai văzut, și să petrecem o zi împreună în care să ne reamintim de vremurile în care nu aveam altă grijă decât cum să profităm mai mult de tot ceea ce ne oferea viața din jurul nostru.
22 iunie 2024 a fost o zi mai mult decât călduroasă, dar acest lucru nu ne-a împiedicat să ne ținem de programul nostru, așa că ne-am adunat pe terenul sintetic de la școală și am încins o tradițională oină, cu mingi și bâtă profesionale, comandate din timp, în spiritul copilăriei pe care o celebram prin întâlnirea noastră, dar și a tradițiilor pe care nu vrem să le uităm, ba chiar să le și transmitem copiilor noștri, prezenți unii dintre ei la Reuniune.
Topiți de căldură, dar îmbujorați mai mult de bucuria jocului decât de soare, ne-am retras în umbra răcoroasă a sălii de lectură din noua școală a comunei, unde prietenul nostru Adrian, actual preot al satului, printr-un discurs sincer și direct, a dat glas și sens sentimentelor pe care fiecare dintre noi le trăia, după care și-a invitat soția, profesoară de română și directoare a școlii, să prezinte momentul oarecum oficial al zilei, astfel că Gabriela a rememorat lansarea pe care o făcusem, tot în sat, cu șapte ani în urmă, a unor cărți de poezie și proză, lansare de care s-a ocupat cu un desăvârșit profesionalism, pentru ca apoi să prezinte noua carte pe care am decis să o lansez în cadrul acestei Reuniuni, Cufărul cu amintiri devoalate, carte care cuprinde povești în care mulți dintre cei prezenți sunt personaje. S-a râs, s-au confirmat întâmplările din carte ori s-au contrazis, însă bucuria a fost generală și nefardată, pentru că asta ne-am propus, și a punctat chiar Adrian în discursul său, să redevenim pentru o zi copiii care am fost cândva și pe care i-am păstrat cumva în sufletele noastre.
După împărțirea cărților tuturor celor prezenți, ne-am mutat câțiva metri mai la vale, unde Căminul cultural, locul discotecilor de altădată, acum renovat și chiar posesor de scenă, ne aștepta pentru petrecerea la care fiecare a contribuit cu câte ceva, fie mâncare, fie băutură. Prietenul nostru Sandu, acum un lăutar acordeonist cunoscut în tot județul, ne-a asigurat ambientul muzical, acompaniat de doi colegi de ansamblu.
Buna dispoziție a ținut până spre dimineață și ar mai fi ținut, probabil, dacă nu ar fi trebuit să mergem la cimitir pentru pomenirea morților de Rusalii. Cei doi preoți din grupul nostru, Adrian și Cristi, chiar n-ar fi avut cum să lipsească.
După cimitir, am mers împreună cu Doria și Gabriela la petrecerea de Ziua comunei, sărbătoare mare, ținută pe o pajiște unde e și piața de la Călmățuiu, la care veniseră mulți oameni, atrași de programul artistic și de cei doi mici și băutura oferită de autorități, care au dorit să fie alături de oameni și au venit cu mic, cu mare, să-și petreacă la mesele puse la umbră lângă scenă, încărcate de bunătăți. Primarul, căruia Gabriela ne-a prezentat, chiar ne-a invitat să stăm cu ei la masă, însă am prefereat să mergem la copiii prezenți mai la o parte, elevi de școală, aflați în vacanță, care auziseră de la profesoara lor că sunt doi scriitori în sat, așa că am conversat și ne-am fotografiat cu ei. Copii buni și cuminți, unii chiar olimpici.
Am fost găzduiți pentru trei zile la prietenii Gabriela și Adrian, poate oamenii cei mai însemnați din sat, ea directoare de școală, el preot, însă cu siguranță oamenii cei mai apropiați nouă din satul copilăriei. Foișorul din curtea lor, foișorul poveștilor noastre la această revedere, este martorul multor sentimente, exprimate sau numai sugerate, pe care sunt bucuros să le consider întâmplate la unison. Adrian, cu toată vorba lui repezită și uneori liberă și exaltată, este un preot care nu face din profesia lui numai o meserie. Mărturisirile lui, mai rare decât Rară neagră ce-o băurăm în foișor, nu întotdeauna explicite, l-au deconspirat drept un bun păstor de suflete, priceput a citi atât omul bun cât și pe cel rău, îngăduitor și nejudecător, dându-i fiecăruia după cât poate înțelege. Gabriela nu numai că pregătește cu seriozitate noua generație, dar dezvoltă numeroase proiecte cu fonduri europene, care aduc școlii beneficii și condiții moderne de studiu.
La poveștile noastre din foișor au asistat uneori și Alexandra cu Vlad, fiica și ginerele gazdelor noastre. Vlad a participat chiar și la jocul de oină, vrând parcă să preia din mers istoria unei generații. Prezența acestor doi tineri a fost o încântare, o bucurie susținută de încrederea că România încă are un viitor și o speranță. Nu sunt vorbe mari, dar atât s-a bătut monedă pe faptul că noua generație nu are preocupări serioase, că nu e interesată de studiu sau de muncă, încât atunci când vezi că lucrurile nu stau deloc așa este imperativ necesar să afirmi adevărul. Și nu mă refer numai la cei doi tineri, care abia ce și-au unit destinele prin căsătorie, ci și la elevii olimpici ai Gabrielei, și la nepoții noștri pe care i-am întâlnit la București și la mulți alții despre care am auzit numai lucruri bune. Poate că prea ni se arată răul, doar-doar ne-om lăsa pe tânjală și să sperăm că poate ni s-o da cândva un loc la mesele celor de la umbră, când de fapt binele există și este, ca întotdeauna, mai puternic decât răul, iar mesele ni le putem așeza și singuri.
Un gând bun de bucurie și mulțumire tuturor celor care au reușit să vină la această Reuniune, dar și celor ce ar fi dorit, însă nu au reușit să ajungă.
Be First to Comment