bătea un vânt turbat ca o cățea nefericită bătea degeaba copacii erau despuiați deja de frunze și de gânduri numai câteva ciori țineau piept urgiei și copacilor sufletul sus să spargă odată vântul ăsta nesătul ca niște iezi ce nu și-au văzut mama o noapte am visat copii din africa desfăcând neîndemânatic caramele și ascultând indiferenți urletul hienei 2 noiembrie…
viorel1ploesteanu@yahoo.com