se-nfloare pământul cuminte se-nlimbă de cântec nimic în jur nu pare a muri o desfătare de iubiri și de viori se-alină ca un rotund mărinimos de pântec abia răsar ciulinii dintre piei când de la umbră îi auzi ce-o fi o fi e numai liniște în noi spre seară îngrașă iarba sângele de miei s-o face iarăși timp și dimineață…
și ce dacă toate orașele au nume eu le chem în gând de obicei seara după amintirile mele unele au nume de fete altele de anotimpuri dar niciodată nu le spun despre tine tu ești orașul meu cât o lume din care nu ies decât pe fugă când tu dormi merg să caut portocale cu coaja groasă și parfumată…
în cana mea de cafea sunt toate visele tale amare până să le dezmeticești din vârtejul linguriței apoi capătă chip și sens ca versurile unei poezii șoptite și toată povestea nopții tale mi se deslușește în cursul dimineții cu fiecare sorbitură cu fiecare plescăit de limbă și așa zi de zi cafeaua mi te aduce în sânge ca pe o…
Cea mai ingrată poziție a unei persoane care se îndeletnicește cu actul de cultură este aceea de a se regăsi între membrii unui juriu. Cum nu există meserie de jurat literar și nici dintre criticii literari nu e tocmai lesne de ales, majoritatea fiind și creatori, este firesc ca juriul unui concurs să fie alcătuit din oameni de…
te cuibăriseși ca o pasăre lângă inima mea iar în timpul ăsta bucăți de soare cădeau de pe cer ca dintr-o lumânare aprinsă pentru morți lacrimi nu apucau să cadă veghetorii tristeții cu bureți în ambele mâini nu lăsau niciun dor niciun gând să se prefacă-n plâns departe de toate acestea gândul tău sfârâia în sângele meu ca un pește…