un om într-o căruță
venea dinspre un sat
în urma lui casele rămăseseră mici
mă uitam la ele ca la un desen
ca la o amintire de demult
eram încă departe dar
dimineața asta părea începutul tuturor dimineților
am băut apă dintr-o fântână cu cumpănă
și dintr-odată drumul mi-a apărut prea mic
târziu am înțeles că omul din căruță
mă chemase pe nume
de parcă niciodată
nu aș fi fost plecat
21 decembrie 2016
Be First to Comment