Skip to content

Șederea pe marginea drumului

 

 

Cea mai ingrată poziție a unei persoane care se îndeletnicește cu actul de cultură este aceea de a se regăsi între membrii unui juriu. Cum nu există meserie de jurat literar și nici dintre criticii literari nu e tocmai lesne de ales, majoritatea fiind și creatori, este firesc ca juriul unui concurs să fie alcătuit din oameni de cultură, oameni care, dincolo de lumea obișnuită, și-au creat o lume proprie, a cărților scrise și, mai cu seamă, a celor citite.

Ziceam că această poziție, aceea de membru al unui juriu, nu este deloc comodă, dacă îți iei rolul în serios și vrei, într-adevăr, să evaluezi corect și în limitele experienței și a propriilor repere create de-a lungul anilor, pentru că nu are cum să nu intervină factorul subiectiv, și poate că este firesc să fie așa, pentru că astfel avem o imagine mai bună a impactului creației cu mediul literar căreia îi este adresată. Evident că sunt luate în calcul reperele de bază ale creației, începând cu exprimarea corect gramaticală și continuând cu îndemânarea de a realiza un limbaj coerent și un mesaj care să treacă dincolo de privirea cititorului, însă, după toate acestea, tot percepția fiecăruia dintre membrii juriului stabilește ierarhiile, iar aceasta, cu siguranță, se va face subiectiv. Putem spune că niciodată nu vor coincide părerile celor care numai citesc cu acelea ale cititorilor care și scriu, iar acest lucru este firesc. De aceea se aleg în jurii oameni care se îndeletnicesc cu actul creativ. Rămâne ca fiecare dintre ei să reușească detașarea de propria concepție a creației și să identifice reușitele unui alt creator. Cred că fiecare dintre cei aleși să facă parte dintr-un juriu își dorește să descopere un text sau un autor care să justifice timpul și concentrarea investită, însă nu întotdeauna se și întâmplă să apară astfel de bucurii. Și atunci ce facem? Anulăm complet întregul demers literar sau încercăm să stabilim care dintre acele texte sau volume se detașează față de celelalte competitoare? Pentru că asta înseamnă concursurile literare, ca oricare alt concurs, de fapt. Stabilirea, în proporție de 90% pe baze tehnice, a celor mai buni competitori. Dacă, din totalul creațiilor, ai un oarecare procent de finaliști, mai departe va decide procentul acela de 10% care va fi câștigătorul, iar de acolo, da, putem vorbi de subiectivism.

Este, așadar, ingrată această poziție de membru al unui juriu? Cu siguranță da, atunci când chiar vrei să te achiți de sarcina primită (acceptată) și să o faci onest și cu deplină seriozitate.

Altminteri, mai degrabă bei o bere și stai pe marginea drumului, aruncând cu pietre înspre aceia care și-au propus să ajungă undeva, iar drumul lor s-a nimerit să treacă prin fața ta.

 

26 martie 2017

 

Published inArticole

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *