Pe 3 aprilie va fi un nou recensământ în Irlanda. Un lucru firesc în orice stat, mai cu seamă democratic. Desigur, și de această dată, deja sunt multe semnale că unii (destui!) dintre românii care trăiesc în Irlanda nu vor completa formularul primit la fiecare adresă. De ce? Pare o întrebare naivă. Sunt o mulțime de motive… fantasmagorice. Ba că astfel vor afla de noi și ne vor lua taxe, (suntem fraudanți prin definiție!), ba că vor afla că locuim ilegal la o adresă (mulți subînchiriază, pentru a-și ușura facturile, iar celor care oricum muncesc la negru nu le pasă), ba că autoritățile române vor afla unde locuim și ne vor chema la războiul cu rușii, ba că (și aici chiar am o cunoștință, om cu carte, deștept) ne vor băga în sistem, iar eu nu vreau să fiu controlat de ei etc. Știu că mulți dintre voi cunoașteți mult mai multe situații în care românii, Dumnezeu știe din ce cauză, nu își asumă drepturile și responsabilitățile de cetățeni europeni, de origine română, care trăiesc, provizoriu sau definitiv, în Republica Irlanda. Răspunsul la recensământ este obligatoriu prin lege, dar cui îi mai pasă de lege, când încercăm prin orice mijloace s-o eludăm, iar în aceste demersuri reprobabile suntem ajutați chiar de oameni acreditați să respecte și aducă la îndeplinire legile statului!
Sigur că n-o să punem acum ștampila de rău cetățean tuturor românilor trăitori în Irlanda. Ar fi nu numai nefiresc, ci chiar nedrept. Majoritatea românilor care au ales să trăiască în Irlanda își asumă statutul și respectă, mai abitir chiar decât irlandezii, legile țării și responsabilitățile pe care le au. Sunt, însă, destui oameni neinformați (sau prost informați), care văd numai conspirații în tot ceea ce nu înțeleg sau nici măcar nu încearcă să înțeleagă. În Irlanda trăiesc aproximativ cinci milioane de cetățeni, cam o treime dintre aceștia fiind de alte naționalități decât cea irlandeză. Mai multă implicare din partea autorităților în ceea ce privește integrarea emigranților nu cred să existe în altă țară. De ce credeți voi că îi interesează cine și cum trăiește în Irlanda? Politica irlandeză este una axată pe susținerea (unora li se pare exagerată) păturii defavorizate. Sigur, aici vor veni argumente că un procent destul de însemnat dintre irlandezi sunt obișnuiți să trăiască „pe social”, iar ei sunt susținuți și din taxele plătite de românii muncitori. În regulă, dar nu numai. Și să nu uităm că sunt destui români care, de ani de zile, beneficiază de acest tip de ajutor, fără a încerca măcar să iasă din situația asta. Și-apoi, după cum figurăm noi cu, aproximativ, 40 000 mii de români trăitori în Irlanda, nu este chiar atât de însemnat aportul nostru financiar la buget. Ori suntem mai mulți? Om fi, dar nu ne declarăm. Și preferăm să muncim, la negru, la alți români care, la rândul lor, fraudează statul prin nedeclararea angajaților și neplata taxelor aferente.
Dar nu asta e ideea acestui articol, deși, așa cum este în viață, unele duc la altele și fiecare gest, fiecare acțiune, generează reacții care, în ansamblu, dau un anumit curs timpului pe care-l trăim.
Mulți dintre noi trăim în Irlanda de zece, douăzeci sau chiar mai mulții ani. Toți cunoaștem oameni din diferite pături ale societății. Este firesc. Spuneți-le celor din jurul vostru că, indiferent dacă vor rămâne în Irlanda sau se vor întoarce acasă în câțiva ani, este important să-și asume identitatea și situația locativă din acest moment! Toate aceste date colectate vor lucra în favoarea lor. Nu-i va afecta negativ în niciun fel. Avantaje vor avea. Multe școli vor avea cursuri de limbă română; vor exista mai multe servicii sociale care să-i ajute să se integreze; vor fi programe culturale dedicate lor; se vor aloca mai multe fonduri chiar din țară pentru serviciile consulare. Ne plângem frecvent că durează prea mult obținerea unei programări la Consulat, dar dacă noi figurăm ca fiind numai 40 000, de ce ar aloca statul român mai multe fonduri, mai mult personal? Nu se justifică. Cifra reală a cetățenilor români care trăiesc în Irlanda (desigur, neoficială) este undeva între 120 000 și 150 000. La acest număr putem să adăugăm și moldovenii care au cetățenie română și care solicită servicii consulare nu la instituția Republicii Moldova, pentru că nu le este de niciun folos, ci la cea română, iar acești cetățeni sunt, pare-se, chiar mai numeroși. Mă întreb cum se vor declara (dacă se vor declara) acești cetățeni la recensământul de pe 3 aprilie!
Așa că, dragi concetățeni, gândiți-vă că asumarea identității este nu numai o obligație, legală și morală, ci și o acțiune de care veți beneficia tot voi. Este momentul să ne desprindem de metehnele deprinse în societatea comunistă și post comunistă și să ne asumăm europenismul. Asumarea identității la acest referendum este un drept și o mândrie. Suntem cetățeni europeni, de origine română, trăitori în Irlanda. Avem drepturi și cerem să ni se acorde. Nimeni nu ni le contestă. Depinde numai de voi. Asumați-vi-le!
31 martie 2022
Be First to Comment