Skip to content

Catedrala mânuirii neamului 

  • Editorial în Itaca nr. 24

 

Judecăm pasional orice lucru de interes public, ca și cum am fi în miezul problemei și am avea toate datele ei, începând cu trecutul, prezentul și, mai ales, prevăzând viitorul, uitând cu desăvârșire de noi înșine, fără urmă de reținere ori îndoială, fără ezitări sau pași șovăielnici, ci numai cu o sfântă siguranță a certitudinii adevărului pe care îl susținem, pentru că, nu-i așa, viața se bazează exclusiv pe certitudini, iar filosofia a devenit un moft.

Acum toată lumea are păreri, nu știu în ce măsură și argumente, legat de cele mai arzătoare teme de interes public, religia, politica și cultura, ceea ce denotă faptul că poporul se vrea implicat. Și este.

Este curios cum un popor, eminamente creștin religios, pașnic și îngăduitor, s-a transformat, în numai câțiva ani, în fanatici pro și contra religie. Nu se mai poate discuta relaxat pe această temă, toleranța dispărând din ambele tabere. Tare mi-e teamă că ar trebui căutate explicațiile sus, la vârful ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române.

Politica nu mai are de mult timp nicio logică, nimic decent și nicio explicație pentru a-și justifica existența. Nimic pentru țară, nimic pentru cetățeni, totul pentru ei. Nimic pe competențe, onestitate, integritate, totul pe sfânta cumetrie a hoției.

Legătura ei în această discuție cu religia? Simplu. Catedrala și fondurile alocate ei. Implicarea Bisericii în fenomenul politic este ilegală, dar, mai cu seamă, imorală. Nu poți împărți credincioșii după simpatiile politice, la fel cum nu poți susține o anumită formațiune politică în schimbul unor sinecuri.

Cultura este elementul care ar trebui să unească și, poate, chiar să consolideze cele două entități, dar pare că a fost sau e pe cale de a fi distrusă de către ele. Educația a fost adusă, politic, în situația de a nu mai însemna nimic, pentru că este mult mai lesne să conduci un popor care va deveni, în acest fel, prost. La fel cum Biserica își poate menține sau spori privilegiile și averile tot prin îndoctrinarea celor săraci și cu duhul.

Este curios, pentru că, de-a lungul istoriei, marile opere de cultură ale umanității au fost realizate prin mijlocirea Bisericii și a politicului.

Totuși, presupun că oamenii nu credința și-o reneagă, ci pe cei care au făcut din ea o afacere. La fel cum nici țara nu și-o reneagă, ci pe ticăloșii care au pus stăpânire pe ea și o distrug și o jupoaie mai rău decât au făcut-o în istorie străinii care ne-au asuprit.

Catedrala, deși poate deveni un simbol și, poate, peste ani, un obiectiv cultural vizitat de către turiștii străini, acum nu reprezintă decât un simbol, gen Cosa Nostra, al mafiei politico-religioase, prin care își exercită manipularea odioasă asupra poporului acultural.

Observați, vă rog, faptul că al patrulea subiect de interes național, fotbalul, a ieșit complet din ecuație!

Închei cu recentele cuvinte adresate societății de către domnul Acad. Bogdan C. Simionescu:

„Cred că ar trebui să reconsiderăm învăţământul în acest moment, ar trebui să nu mai umilim învăţătorul, profesorul de gimnaziu, profesorul de liceu, ar trebui să încurajăm şcoala, cultura, ar trebui să ascultăm elitele, să le încurajăm, pentru că le-am negat. Gura mare şi scandalul au potolit oamenii de cultură, pentru că nu vor să fie murdăriţi şi atunci nu se mai bagă, iar o ţară fără elite nu are niciun fel de viitor.“

 

9 decembrie 2018

Published inArticole

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *