Skip to content

Cu tălpile goale

Noaptea mă cuprinde și intră în mine
Cu rece și umede ploi mă-nconjoară
E liniște-n casă, pustiu fără tine
Și-atâta lumină și viață-i afară.

Atunci ies în stradă cu tălpile goale
Și număr în gând felinarele-n noapte
Cu ochii măriți, ca de bufniță moale
Te caut în umbre, te aflu în șoapte.

Prietenii toți se feresc să-mi vorbească
Și uită să-mi spună când ies la o bere.
Poate cred c-am murit, așteaptă să-mi crească
Dintre umeri și aripi, și-o căruță cu mere.

În zori, obosit, mă întorc iar acasă
E liniște, cald și atât de cu tine
Mă simt ca un măr și aproape nu-mi pasă
De dinții de fată care mușcă din mine.

Published inpoezie

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *