Skip to content

Internetul

 

A căzut curentul.

Pfui, mama mă-sii! Deja îmi programasem duminica asta să mi-o petrec stând comod pe canapea, în fața laptopului, navigând ca un veritabil lup de mare.

Rahat turcesc cu apă rece.

Și câte prietenii rămase înafara luminii reflectoarelor! Câtă poezie necitită! Câte vești rămase fără o parte dintre destinatari!

E o glumă veche, dar vai, cât de valabilă și reală!

Fata mea a ieșit revoltată din cameră:

  • Unde e internetul meu?

Mă folosesc și eu de moment și fac pe durul:

  • Gata cu internetul! Mai ia și tu o carte și citește! Scrie ceva!

Vine și băiatul, ceva mai înțelept, dar deloc bucuros:

  • Iar a căzut?

Și-a luat căciula, geaca, și a ieșit pe ușa apartamentului.

S-a dezmeticit, între timp, și fata:

  • Mă duc în Shopping Centre să iau internet!

Nevasta s-a ridicat numai puțin din cealaltă canapea, auzind ceva atmosferă, și, lămurindu-se, s-a înfofolit la loc în pătură, văzându-și de treabă.

Sfântă a șaptea zi de odihnă!

Ce să fac? M-am îmbrăcat și am pornit hai-hui prin oraș. Ploaie, vânt, frig, ce mai, o mai potrivită zi de plimbare nici n-aș fi putut găsi!

 

12 februarie 2017

  • Va urma
Published inProză scurtă

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *