Sfârșit de octombrie, la Paris.
De dimineață i-am făcut o surpriză Doriei, că tocmai împlinea 50 de ani. Cu mai bine de două luni în urmă, am contactat mulți dintre prietenii ei și i-am rugat să-mi trimită un mesaj video cu urări-povești pentru Doria. S-a strâns material cu filmări de 35 de minute, de la un număr de 30 de prieteni. L-am vizionat împreună, în pat, unde i-am pus în deget și un inel-verighetă din argint, cu însemne celtice. O formalitate oarecum, pentru că suntem împreună de mai bine de zece ani. Și vacanța la Paris tot o surpriză a fost, de care a aflat la aeroport, când să ne urcăm în avion. După toate acestea, traseul nostru nu putea să ducă decât în Cimitirul Père Lachaise, monument de cultură pariziană, cel mai mare, ca dimensiune, cimitir din Franța, dar și cel mai încărcat de istorie. Bineînțeles că am zis s-o luăm metodic și ne-am fotografiat harta de la intrare + că ne-am însemnat toate personalitățile pe care nu doream să le ratăm. Fiasco total. I-am ratat cu dezinvoltură pe primii doi, Jim Morrison și Frederic Chopin. Am dat însă peste un întreg segment (Districtul 7) de morminte evreiești. Surprinzătoare diversitatea de etnii și religii întâlnite în acest cimitir. Am găsit sumedenie de chinezi și chiar un pianist japonez. Sigur că nici românii nu puteau lipsi. Întâmplător am dat peste unii necunoscuți și, tot întâmplător, l-am găsit și pe George Enescu, deși nu era semnalat pe harta cu personalități de la intrare. Ulterior aveam să descopăr că se regăsește pe site-ul cimitirului. Împreună cu el este înmormântată și Maria Rossetti. Sunt singurii pe care i-am găsit între cele peste un milion de morminte. Pe Anna de Noailles nu am găsit-o, nici pe Elvire Popesco și nici pe Marius Constant.
Văzând că nu reușim mare lucru cu harta pusă la dispoziție de administrație, am apelat la cea mai importantă aplicație de pe telefon, Google Maps. Colosală. Astfel am reușit să localizăm toate celelalte personalități (cât ne-a permis timpul). La Edith Piaf a fost cel mai impresionant. Mormântul, deși simplu, era plin de flori și vizitatori. Povestea ei este încă vie în sufletele celor care îi îndrăgesc muzica. Nu departe de ea este și Amedeo Modigliani, pictorul italian. Aici aplicația ne-a încurcat puțin. Câțiva metri ne-au făcut să rătăcim minute în șir până să-l găsim. Văzând o persoană care, cu ochii în telefon, rătăcea printre morminte, l-am întrebat: Tot pe Modigliani îl cauți?, iar el, aproape plângând, îmi răspunde: Si, Modigliani, și pronunția cântată, alături de disperarea din glas, m-au făcut să pricep că era un italian. Eu l-am găsit primul, așa că i-am dat și lui vestea care l-a înseninat.
De aici am plecat la mormintele celor doi uriași, Moliere și La Fontaine, care sunt vecini de parcelă. De altminteri, rămășițele lor au fost mutate aici când autoritățile au văzut că parizienii nu prea se înghesuie să-și îngroape morții în noul cimitir, care era prea departe de oraș și nici nu era unul sfințit de biserică. În 1804 Napoleon Bonaparte a decis că orice cetățean are dreptul să fie înmormântat, indiferent de rasă și religie, drept pentru care a cumpărat un teren mare pe dealul din estul Parisului (primul nume purtat fiind chiar Cimitirul din est), care ulterior s-a tot extins, ajungând astăzi la o suprafață de 44 de hectare. A fost primul cimitir municipal din Paris, iar numele actual îi vine de la preotul Père François de la Chaise (1624–1709), care era confesorul lui Louis al XIV-lea. În 1817 un alt spectacol, menit să încurajeze parizienii, a fost organizat cu prilejul transferului rămășițelor pământești ale lui Pierre
Abélard și Héloïse d’Argenteuil, un cuplu devenit legendar pentru iubirea lor.
În drum spre Balzac, o mamă și fiica ei se uitau nedumerite în jur, cu o hartă în mână. Ne întreabă: Nu știți unde este Edith Piaf? Sigur că da. Abia ce am vizitat-o. Folosiți Google Maps și vă duce exact la mormântul ei. Nu e departe de aici. Cum, merge cu Google Maps? s-a mirat femeia. Au plecat grăbite și fericite în direcția indicată. Tot în drumul spre Balzac, Doria l-a găsit întâmplător pe Enescu. Din păcate, aplicația nu ni-l arăta. Noroc că este situat chiar pe o alee principală. Înainte de Balzac l-am găsit pe Delacroix, pictorul fiind vecin cu scriitorul.
Sunt o mulțime de povești în cimitirul Père Lachaise, care pot fi găsite pe site-ul cimitirului. Așa am descoperit și eu câteva, căutând pe site morminte pe care le văzusem. Unul dintre cele mai frumoase monumente este cel al jurnalistului Victor Noir (pseudonimul lui Yvan Salmon), care a fost împușcat în ziua de 10 ianuarie 1870 de prințul Piere-Napoleon Bonaparte, văr al lui Napoleon al III-lea și nepot al lui Napoleon Bonaparte. Victor Noir a devenit ulterior martir și este vizitat frecvent de parizieni, mai cu seamă de parizience, care îi ating statuia, legenda spunând că acest lucru ajută fertilitatea. Autoritățile chiar au împrejmuit mormântul într-un timp, să-l protejeze de distrugere, dar, la protestul cetățenilor, gardul a fost înlăturat.
O altă poveste interesantă este cea a fostului președinte al Franței, Felix Faure, care a murit în biroul lui de la Palatul Élysée în timp ce avea relații intime cu amanta sa, mai tânără decât el cu 28 de ani.
Vă sfătuiesc ca, dacă ajungeți la Paris, să treceți între obiectivele voastre și acest cimitir. Alocați-i chiar o zi întreagă. Nu veți regreta! Noi am petrecut numai patru ore aici și nu am reușit să vedem și partea din stânga, dar a fost extraordinar. Și, pentru că de ziua Doriei trebuia să parcurgem distanța de la cei din pământ la cei de deasupra, a urmat o călătorie în vârful Turnului Eifel, cât să atingem umbra unei stele.
Între numeroasele personalități înmormântate în cimitirul Père Lachaise se regăsesc:
Honore de Balzac, Eugene Delacroix, Georges Enesco, Frederic Chopin, Jim Morrison, Oscar Wilde, Edith Piaf, Belini, Marcel Proust, Sarah Bernhardt, Guillaume Apollinaire, Jean de La Fontaine, Jean-Baptiste Poquelin Molliere, Beaumarchaise, Georges Bizet, Brillat Savarin, Maria Callas, Colette, Auguste Comte, Marius Constant, Pierre Abélard și Heloise d’Argenteuil, Alphonse Daudet, Isadora Duncan, Felix Faure, Josef Ignace Guillotin, Jules Michelet, Amedeo Clemente Modigliani, Yves Montand, Simone Signoret, Caroline Bonaparte Murat, Alfred de Musset, Anna de Noailles, Victor Noir, Camille Pissarro, Elvire Popesco, Sully Prudhomme, Gioacchino Rossini, Maria Walewska,
Surse:
https://en.wikipedia.org/wiki/P%C3%A8re_Lachaise_Cemetery
și
https://pere-lachaise.com/tombes-et-celebrites-au-pere-lachaise/
Foto: Doria și Viorel Ploeșteanu
3 octombrie 2021
Be First to Comment