Skip to content

Tristul Moș

 

 

Ai venit, Moș Nicolae, prin nămeții ‘nalți și reci

În căsuța mea sărmană două clipe să-ți petreci.

Ghetele, chiar de sunt rupte, să știi că le-am curățat

Și am fost copil cuminte, de părinți am ascultat.

 

De ți-e frig mai stai o clipă, mâinile să-ți încălzești.

Știu, nu-i foc la noi în casă, dar un ceai călduț găsești.

Tata nu are de lucru; mama coase când și când,

Însă mie-ntotdeauna mi se-arată doar cântând.

 

Nu prea ies cu săniuța cu copiii să mă joc.

Mi-a rămas căciula mică și, știi, nu am nici cojoc,

Dar îi văd de la fereastră și îmi spun că într-o zi

Am să cresc și-n curtea noastră toți copiii vor veni.

 

Văd că pleci, Moș Nicolae. Ceaiul nu ți l-ai băut.

Ori ți-e frig la noi în casă? Ori de noi nu ți-a plăcut?

Îți văd lacrima ascunsă, oi fi și tu supărat…

Ce să-ți dau să-ți fie bine? Am un măr ascuns sub pat.

 

Când să-i dau Moșului darul, el de mult se va fi dus,

Lăsând ușa descuiată și-n ghete nimic n-a pus.

Poate n-am fost chiar cuminte și nu am ghetuțe noi,

Ori e Moșul Nicolae mai sărman chiar decât noi?

 

 

5 decembrie 2010

Published inpoezie

4 Comments

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *