Skip to content

Turnul Eiffel – o fortăreață

Mai mulți cunoscuți mi-au zis că nu le place Parisul. Că prea multă mizerie. Că șobolani. Că, că…

Măi, băieți, prin Paris nu mergi cu capul în jos, chiar cu riscul să te împiedici! Parisul are minuni la tot pasul, nu ai cum să te uiți în jos. Ai prea multă istorie de văzut. De simțit. De minunat.

De fapt, există un singur loc în care trebuie să-ți pleci capul, iar aici francezii au fost șmecheri. Au așezat sicriul lui Napoleon în așa fel încât vizitatorii trebuie mai întâi să privească în jos, să se plece în fața marelui lor împărat, iar când coboară lângă el, un etaj sub nivelul solului, trebuie să privească în sus, că l-au așezat pe un piedestal destul de înalt.

În rest, capul sus, pieptul în afară și… picioare puternice, pentru că ai mult de umblat prin Paris să-i vezi minunile. Sigur, niciodată nu le vei vedea pe toate, iar unele, chiar de le vezi, poți să nu le simți sau să nu le înțelegi dacă nu ai un pic de cultură sau informații ajutătoare. Nu-i rușine, că nimeni nu le poate ști pe toate, dar măcar să încercăm să înțelegem ceea ce vedem!

La o agapă, în Dublin, după un eveniment cultural, un cunoscut de-ai mei se chinuia să-l facă pe criticul literar Alexandru Cistelecan să înțeleagă că Parisul e o mizerie de oraș. Că centrul orașului e plin de gunoaie și că mișună șobolanii, mari cât pisicile, printre picioarele turiștilor. Că lui nu-i place Parisul și nimănui nu ar trebui să-i placă. Puteai să-i spui orice, el știa și nu-l putea convinge nimeni și nimic că nu-i așa. Criticul, cu bonomia-i recunoscută, nu i-a zis decât: “Așa o fi, dar nu te duci la Paris să-i vezi șobolanii!”

Eu, mărturisesc, nu am văzut șobolanii parizieni. Poate că n-am fost atent sau nu mi-au dat ei importanță. În schimb, am putut observa că s-a pierdut farmecul de a te plimba liniștit pe sub și în jurul Turnului Eiffel, așa cum era cu câțiva ani în urmă, edificiul fiind înconjurat, ca o fortăreață, de un gard înalt din plexiglas, iar pentru a-l vizita trebuie să treci prin trei controale severe, între care și două porți de securitate cu identificare de metale, mai ceva decât la aeroport! Sigur, toate acestea de frica atentatelor și pentru a-și proteja monumentele (cam același lucru a fost și la Muzeul Rodin). Te întrebi, că n-ai cum altfel, unde se va ajunge dacă omenirea va trăi cu o teamă continuă de a se întâmpla în orice moment o nenorocire? Nu sunt cârcotaș (oare?), dar cred că aici a greșit un pic Creatorul (natura, dacă vreți). Ar fi trebuit să-i facă Omului o setare în program care să nu-i permită să provoace răul în afara lui. Bine, dac-ar fi după mine, aș mai adăuga una: Omul să nu fie în stare să mintă. Probabil că n-am mai avea politicieni.

Dar să revenim la turnul nostru. Este considerat unul dintre simbolurile Franței, dacă nu chiar simbolul. A fost realizat pentru a fi parte din Expoziția de la Paris din anul 1889, care sărbătorea Centenarul Revoluției Franceze. Proiectul a fost conceput de trei ingineri (Maurice Koechlin, Stephen Sauvestre și Emile Nouguier), angajați la compania lui Gustave Eiffel, care inițial nu a fost de acord cu proiectul, însă după îmbunătățirile de ordin estetic aduse de Stephen Sauvestre l-a susținut în totalitate. Faptul că această construcție revoluționară a arhitecturii industriale a fost realizată în numai doi ani se datorează și inginerului român Gheorghe Pănculescu, al cărui procedeu de îmbinare a subansamblelor metalice cu nituri la sol, pentru a fi îmbinate apoi la înălțime, a ușurat cu mult munca lucrătorilor.

Legenda cum că pe fiecare piesă componentă a turnului ar scrie Made in Resita nu se adeverește, deoarece, oficial, furnizorul materialului de construcție a fost Forges et Usines Fould-Dupont, iar minereul de fier folosit a fost extras în Algeria.

Cu o înălțime de 324 de metri (inclusiv antena din vârf), în componența Turnului Eiffel intră 18 038 de piese, conectate între ele cu două milioane și jumătate de nituri. Construcția a fost inaugurată în data de 31 martie 1889, iar de atunci a fost vizitată de două sute cincizeci de milioane de persoane (în 2010). Anual se pare că sunt peste cinci milioane și jumătate de vizitatori.

Fotografiile atașate articolului sunt personale și surprind Turnul Eiffel din afara lui, din interior și vederi aeriene, pe timp de noapte, ale Parisului.

Surse:

https://blog.eurolines.ro/istoria-turnului-eiffel-inceputul-constructia-controverse/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Eiffel

https://transilvaniareporter.ro/reportaj/istoria-unui-simbol-turnul-eiffel/

 

10 noiembrie 2021

 

Published inArticole

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.