sunt un om frumos și știu că se moare dar cât mai ninge floarea de salcâm pe urme ce-ai lăsat plecând mă doare dar cânt și râd și cât mai sunt frumos nimic din ce e rău făcut de răi sub soare nu va umbri nimic din ce visez și-oricât mă vei strivi de jos tot voi găsi puteri…
lui Emanuel când am venit la tine prietene în Londra nu inima unui imperiu căutam și nici lumina trecusem marea dintre noi bătusem cale lungă simțind o frică-n piept că n-ai fi bine dar totul s-a sfârșit când pe ușa casei tale stătea un bun venit ce-mi precedase drumul céad míle fáilte* și am știut că insula e pe mâini bune…
Când roua încă sta pe iarba Crescută-n fața casei mele Jucam cu viața Baba-oarba Și mai stingeam un rând de stele. Eu un copil, ea o nebună Ce nu stătea deloc la prinsă Trăgea cu praștia în lună Și m-am trezit cu fruntea ninsă. În urmă-mi umbra se adună. 19 februarie 2016