Skip to content

Se-adună umbră

Când roua încă sta pe iarba

Crescută-n fața casei mele

Jucam cu viața Baba-oarba

Și mai stingeam un rând de stele.

 

Eu un copil, ea o nebună

Ce nu stătea deloc la prinsă

Trăgea cu praștia în lună

Și m-am trezit cu fruntea ninsă.

 

În urmă-mi umbra se adună.

 

19 februarie 2016

Published inpoezie

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *