Skip to content

Se-adună umbră

Când roua încă sta pe iarba

Crescută-n fața casei mele

Jucam cu viața Baba-oarba

Și mai stingeam un rând de stele.

 

Eu un copil, ea o nebună

Ce nu stătea deloc la prinsă

Trăgea cu praștia în lună

Și m-am trezit cu fruntea ninsă.

 

În urmă-mi umbra se adună.

 

19 februarie 2016

Published inpoezie

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *