Skip to content

21. arde mocnit

 

cărțile zburau ca niște păsări

luate de un vânt al nimănui

funingine cădeau cuvintele din cer

căutând să se-așeze numai

pe flori de ochiul-boului

s-acopere privirea pământului

cu ochelarii orbilor

în jurul focului imens

ei alergau ca prinși de nebunie

și nu vedeau că sus nu mai e cer

jos nu mai e pământ

numai o negură

în care arde mocnit

ultima carte

 

8 septembrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *