Skip to content

36. ei nu știuseră

mergeau niște oameni pe drum

fără dumnezeu

n-aveau nici griji

nici speranțe

și nici de ce să se-ntrebe

oh atât de liberă era viața lor

n-aveau nicio opreliște

și niciun reper

încât totul a trecut subit

ca un tren fluierând printr-o gară

fără durere și fără urme

în liniștea zorilor

cerul tot sus era

și pământul la fel de blând

ascultând cuvântul

ce ei nu-l știuseră

8 noiembrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *