Skip to content

38. undeva într-o poartă

este atât de târziu în oraș

ceasurile toate s-au ghemuit

în umbra clipelor

în respirația șuierată a câinilor vagabonzi

fără să știe dacă mâine

va mai fi timp

va mai fi ceva dincolo

de negura care acoperă toate drumurile

numai eu

cu o umbră de mână

merg pe urma chemării tale

de-acasă

undeva într-o poartă

un copil bate

cerând de pomană

o mamă

10 noiembrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *