Skip to content

48. pași adăugați

am lăsat drumul știut

și am luat câmpia în piept

cu tot curajul din tinerețe

ce aventură

ce nobilă lucrare îmi făcusem

cu un lucru atât de simplu

nu-mi stingeau lumina din ochi

nici ruinele ce le-ntâlneam uneori

nici apele secate

numai ușor o umbreau

cioturile unor foste păduri

dar și peste acestea puteam trece

ca și peste urmele înfipte în carnea pământului

de niște strămoși de demult

sau poate chiar de mine

 

12 decembrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *