Skip to content

5. sub tălpile goale

drumul o apucase spre răsărit

în zare se vedeau

ca lumânări

umbrele unor plopi desenați în creion

departe în acest întuneric

lumina o singură fereastră

cu fiecare pas

prăbușeam copacii carbonizați

și-n urmă se scriau povești

ce vor fi crezute cândva de istorici

se făcuse târziu când am ajuns

fereastra era deschisă spre lumina de-afară

sub tălpile goale striveam

amestecându-le în colbul stătut

coji de ouă roșii

de la o altă înviere

 

31 iulie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *