drumul o apucase spre răsărit
în zare se vedeau
ca lumânări
umbrele unor plopi desenați în creion
departe în acest întuneric
lumina o singură fereastră
cu fiecare pas
prăbușeam copacii carbonizați
și-n urmă se scriau povești
ce vor fi crezute cândva de istorici
se făcuse târziu când am ajuns
fereastra era deschisă spre lumina de-afară
sub tălpile goale striveam
amestecându-le în colbul stătut
coji de ouă roșii
de la o altă înviere
31 iulie 2016
Be First to Comment