Skip to content

50. închinare

același drum

aceiași oameni

și toate par a fi la locul lor

de prin păduri nimic nu mai răzbate

de parcă toate s-ar fi stins demult

cu ultimul cartuș al ultimului vânător

și-atâta liniște-i cuprinsă toată

în pașii mei târșiți și obosiți

o duc cu mine și nu-mi e povară

e chiar balsam după atâta zbucium

și-atâta rătăcire fără rost

ne-om așeza curând la masa mică

și-om închina paharu-n cinstea lor

a celor care drumu-au rătăcit

a celor care nu mai sunt

și-au fost

 

14 decembrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *