într-un sat toate gardurile erau joase
palate uriașe păreau casele
din spatele lor
deși în paragină
le țineau în viață niște umbre de câini
ascunși în umbra unor cotețe
în rest era liniște
numai uneori
câte-un olog traversa drumul grăbit
ridicând praful până hăt
deasupra gardurilor
de-i trebuia o veșnicie să se reașeze
așteptând apoi răbdător
o nouă trecere
12 august 2016
Be First to Comment