oameni grăbiți
cu mișcări dezordonate
fac orașul să sufere și să prindă
frică de oameni
nu e timp pentru idile
nimic nu se personalizează
clipele sunt arse cu ură
și disperare
străzile pâlpâie ca ultimii tăciuni
dintr-o vatră abandonată
numai șobolanii
în subsolurile lor de poveste
știu că lumea de-afară
e un titanic în căutarea aisbergului
izbăvitor
7 noiembrie 2016
Be First to Comment