am lăsat drumul știut
și am luat câmpia în piept
cu tot curajul din tinerețe
ce aventură
ce nobilă lucrare îmi făcusem
cu un lucru atât de simplu
nu-mi stingeau lumina din ochi
nici ruinele ce le-ntâlneam uneori
nici apele secate
numai ușor o umbreau
cioturile unor foste păduri
dar și peste acestea puteam trece
ca și peste urmele înfipte în carnea pământului
de niște strămoși de demult
sau poate chiar de mine
12 decembrie 2016
Be First to Comment