glorios
prin fața mea trecea dimineața
trecea liniștită și-n jur
nimic nu părea să o vadă
numai eu, cu o noapte în gând
i-am șoptit că mi-ai fost o cădere
de stele, de ploaie, în gol
și am vrut dintr-odată să fur
să adun toată roua din zori
s-o aștern ca pe-o primă zăpadă
în fața pașilor tăi
pe care să treci glorios
și de nimeni niciunde văzută
ca o dimineață
doriei
28 februarie 2017
Be First to Comment