Skip to content

17. ca un viezure rătăcit 

despre omenire numai de bine

e cea mai curioasă specie

pe care-o cunosc

învață întruna

limitele sunt numai o joacă

nimic nu-i stă în cale

și-ncepe să-i placă

tot ce a fost creat

și ea poate să facă

parcă mai frumos

și parcă mai bine

dar unele lucruri

mărunte și puține

le uită ușor

ca pe niște uși închise în urmă

și nu mai știe nimic despre gândurile mici

în timp ce mereu mâinele

prezentul în inimă îl scurmă

ca un viezure rătăcit între frici

altfel

despre omenire numai de bine

6 martie 2017

Published inpoezie

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *