Autor: Viorel Ploeșteanu

cer de sânge, cer de sânge îngerescul cer ne plânge prea ne-am dus de lângă țară prea ne-am risipit pe-afară prea ni-s drumurile strâmte prea…

telefonul meu are lumea lui suntem prieteni numai că uneori am impresia că mă folosește mă scoate din treburile mele să-l pun în legătură cu…

zăpada cade fără să ia seama la omul pe care-l împresoară are ea treburile ei numai el, omul, își imaginează că lui îi este dăruită…

Anto mănâncă mere ele nu știu că le mănâncă sunt mere de astă toamnă lăsate de bunica la geam să țină de urât unor gutui…

m-am tot uitat, m-am tot gândit de unde ploaia mea să-mi iau de unde valul s-a pornit să urce muntele și sau să-ntoarcă ploile în…

și pe mine mă plouă norii îți zic poate că numai pentru mine atâta prăpăd de apă s-a coborât să facă luntrii mele drum și…

se deschid ușile, cerul se lasă mai jos în casa poporului totu-i alb și frumos. toată lumea intră; cu bucuria din noi vom face să…

parcări de zi, parcări de noapte ne-adăpostim de griji și de nevoi de bine se-aud de pretutindeni șoapte dar noi vânăm haotic printre voi copaci…