Iubito, e timpul, hai să mergem acasă!
E târziu în oraș și lor nici că le pasă.
Este gara aproape și un tren pentru noi
Care merge doar noaptea, între vineri și joi.
R: Să nu așteptăm dimineața,
E valsul de toamnă al nopții.
Privește, se lasă și ceața,
S-ascundem iubirea ca hoții!
Uite, lumile fug, trenul lasă în spate
Întâmplări netrăite, ca spuma de lapte.
Drumul ăsta ne duce între nori și stafii
Unde tu, dimineață, jumătate să-mi fii.
R:
Și dacă la capăt va ajunge doar unul
Să nu lași să dispară povestea. Nebunul
De timp se agață, ca o frunză de viață.
Tu ascunde iubirea, că restul se-nvață!
4 noiembrie 2018
Be First to Comment