Skip to content

Raiul păzit de un cocoș fermecat

Știți voi că Raiul e păzit de un cocoș fermecat, încălțat cu pinteni de aur și cu ciocul de oțel, luat dintr-un plug vechi de o sută de ani, care nu lasă pe nimeni să intre dacă nu e om bun? Ei, vă spun eu că așa e, dar pe noi ne-a lăsat să intrăm, ori pentru că, fiind Paștele, vigilența îi era ușor înmuiată, sau, mai degrabă, primise sarcină de la stăpâna lui, o Gabrielă irlandeză, cu un ușor și dulce accent moldovenesc.

Fiind noi pentru prima dată față-n față, deși păream să ne cunoaștem de mii de ani, dacă nu chiar de la facerea Raiului, a trebuit să săvârșim ritualul dării pe gât a zmeuratei, minunata licoare producție proprie a lui Dănuț, gazdă primitoare, venit el de la gurile Dunării, probabil motivul pentru care măsoară 1,92 m.

Și cum Rai fără apă nu există, după săvârșirea în mod repetat a ritualului de care v-am spus, El Capitano Dănuț ne-a plimbat cu propria-i arcă de-a lungul și de-a latul celor 60 de hectare ale lacului ce-i mărginește proprietatea. Evident, am vrut să facem și un sondaj de opinie în rândul faunei piscicole, fapt pentru care am scufundat undițele cam la 1,5 metri sub luciul apei, însă respondenți zero, așa că am lăsat-o pe altă dată.

Expansiva Gabrielă de pe tărâm uscat s-a transformat parcă într-un Sfinx în preajma sălbăticiei lacului. Însă ochiul meu vigilent a simțit-o atentă la tot ce mișcă sau are de gând să. Sigur, asta e stofa prozatorului din ea, atent la viață, adunător de detalii și creator, în minte, de povești. Deocamdată scurte, pentru că Gabriela e ca un pescar care aruncă nadă cititorului, nici prea multă să-l sature, dar nici puțină, să-i piardă interesul. În timpul ăsta își face și ea mâna pe undiță și, probabil, anul ăsta va da numai povestioare, frânturi de viață, dar eu știu că, după aceste unduiri molcome ale sălbaticului lac, va urma și romanul care se coace în mintea ei. Deocamdată îl ține în pădurea fermecată care separă apa de uscat, parte și ea a Paradisului de care vă vorbeam.

Și de toate acestea se face vinovat numai Dănuț, magicianul exuberant care ține în echilibru fantasticul și realul de pe acel colț de Rai.

La plecare, cocoșul cu pinteni de aur și cioc de oțel a bătut de două ori din aripile-i uriașe de a risipit vraja ce ținea legată poarta și ne-a dăruit două ouă de aur, din care noi, uitând pe loc acea lume de basm, vom face o omletă sănătoasă și reală, să hrănim și burțile, nu numai sufletele.

 

PS – vă spun numai vouă secretul. Eu am fost acolo, de fapt, în interes de serviciu, în calitate de redactor-șef al celei mai prestigioase reviste de cultură din diaspora românească, să vedem cum trăiesc și cum simt colaboratorii Itacăi. 😊

 

Notă explicativă:

Fabuloasa Gabrielă = Gabriela Cimpoca

El Capitano Dănuț = Dan Bocioc

 

9 aprilie 2018

Published inArticole

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *