Skip to content

Stăpânul vieții?

 

Omul, datorită faptului că unii dintre înaintașii săi au avut inspirația, îndemânarea sau, pur și simplu, li s-a insuflat ideea de a descoperi noi lucruri, are sentimentul lăuntric și foarte bine consolidat că el este specia cea mai evoluată de pe Terra, așadar, superior tuturor celorlalte vietăți din regnul vegetal ori animal, stăpân al lor, deci cu drept decizional asupra vieții și morții, în egală măsură. Ba, mai mult, fiind el, omul, o entitate atât de evoluată (doar se vede unde a ajuns tehnologia datorită minții lui sclipitoare!), cu atât mai mult consideră că are drept de stăpânire asupra planetei ce-l poartă-n spate, cu tot ceea ce înseamnă ea, de la sol și minerale până la insignifiantul aer ce-o înconjoară.

Interesant este că nu numai mințile luminate, care lucrează în cercetare sau sunt purtătoare de doctorate și alte titluri însemnate, au acest sentiment de superioritate și stăpân absolut, ci și un simplu om fără prea multă școală sau unul ale cărui gânduri nu răzbesc neam în afara cutiei craniene, are aceeași credință că, făcând parte din această specie evoluată, este parte și a procesului de evoluție a omenirii și a tuturor descoperirilor științifice. Și adică, de ce n-ar fi așa? Unul descoperă telefonia, iar ceilalți folosesc zilnic această invenție. Se cheamă că participă la ea, dându-i sens. Unii au descoperit cum să construiască navete spațiale, cu care explorează universul, iar alții se uită la aceste zboruri și își spun în sinea lor: “Bă, ai dracului mai suntem! Am cucerit și spațiul.” Și tot așa cu toate invențiile de care se folosește și cel mai neșcolit om.

Mă întreb, dacă nu ar fi existat cel care a descoperit focul, ar fi existat un altul să o facă? Sau roata? Sau motoarele? Dacă nu ar fi existat toți cei care au inventat câte ceva, noi, ceilalți, ce sau unde am fi acum? Am fi, oare, cu ceva diferiți față de orice specie de animal, care trăiește după cum vede la ceilalți membri ai specie? Tot ce știm, știm pentru că am fost învățați sau am văzut la alții, dar, lipsiți încă de la naștere de contactul cu semenii noștri și civilizația lor, am fi altceva decât sunt animalele?

De unde ne vine sentimentul ăsta că am fi stăpânii planetei? Ai naturii. Ai Universului. Ai vieții.

 

28 aprilie 2014

Published inArticole

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *