Skip to content

Lună: mai 2016

Stăpânul vieții?

  Omul, datorită faptului că unii dintre înaintașii săi au avut inspirația, îndemânarea sau, pur și simplu, li s-a insuflat ideea de a descoperi noi lucruri, are sentimentul lăuntric și foarte bine consolidat că el este specia cea mai evoluată de pe Terra, așadar, superior tuturor celorlalte vietăți din regnul vegetal ori animal, stăpân al lor, deci cu drept decizional…

Povești care nu se trec

  Am terminat de citit volumul Fraier de București, al lui Florin Iaru, apărut la Editura Polirom, 2015. După primele 5-6 povestiri (secvențe de viață), am fost tentat să-l consider bunicel, însă nu la nivelul așteptărilor. Desigur, încă nu mă conectasem la stilul concis, aproape lapidar, al autorului și aș fi vrut mai multe detalii, repere, dedesubturi, care să-mi astâmpere…

piatră cubică

  îți construiești drum de piatră cubică din pași grei și apăsați fără ezitări fără temeri nimic nu este de neînvins nici măcar natura sau mai ales natura când tu înțelegi totul și poți să faci la fel ori chiar mai bine știi sigur unde mergi și calci apăsat construind drum serios de piatră cubică iar când ajungi acolo găsești…

Bancomatul

  Mai aveam numai 20 de euro în cont. Nu mai lucrasem de două săptămâni, așa că banii se duseseră, de parcă nici n-ar fi fost. De ce mama naibii n-o fi avut nimic de zis Dumnezeu atunci când a inventat dracul banii?! Ar fi fost mai lejer să aibă fiecare popor monedă frunza copacului cu cea mai mare răspândire…

Colții zorilor sfâșie noaptea minciunii

I-am promis Mihaelei Cârlan să scriu ceva pentru Catchy. De fapt, așa cum și vorbirăm pe cele mesaje atât de la îndemână comunicării, nu ca sarcină de serviciu în lung de linie, ci, mai degrabă, de dragul spectacolului unui demonstrativ. Nu știu alții cum sunt, deși feisbucul ne arată explicit și cu de-a sila ceea ce nu ne interesează, dar…

Descântec de ciocârlii

Într-o seară Dumnezeu a venit în grădină Am stat amândoi sub un măr și-am tăcut Era liniște, înserarea mușca din lumină Eu în mână uitasem un măr început.   Din tăceri în tăceri s-a făcut întuneric Era parcă întâia noapte în noi Dintre fire de iarbă creșteau rouăle sferic Iar din măr se duceau sâmburi doi câte doi.   Un…

Lumi

  Ce-i cu tine bă, prăpăditule, de crescuși tu așa, pe un petec de pământ, în mijlocul asfaltului? Ce-oi vrea tu să faci pe lumea asta, că poame nu cred să dai vreodată? Oi arăta tu ca un pomișor, dar se vede cu ochiul liber că nu ești altceva decât un boschet apărut din întâmplare, că nu văd de ce…