Orice breaslă a unei societăți are vârfurile ei. Reprezentanți aleși dintre cei mai pricepuți meșteșugari și, nu în ultimul rând, oameni cu o moralitate aleasă, care au dat dovadă de onestitate în sprijinirea celorlalți membri ai breslei. Este firesc ca fiecare să-și dorească să fie cât mai bun în meseria lui, pentru a fi recunoscut de către confrați și chiar, la un moment dat, să fie ales între reprezentanții breslei.
Este trist astăzi că mulți dintre scriitori nu își doresc să facă parte din Uniunea Scriitorilor din România (poate că s-ar cuveni, ținând cont de amploarea acestui fenomen de emigrare în masă, ca numele să fie Uniunea Scriitorilor Români). Este trist că înscrierea în această uniune nu se face strict pe meritul creației aplicantului, dar și mai trist este faptul că, dintre cei aleși să reprezinte breasla, mulți nu întrunesc două dintre condițiile de căpătâi pentru a fi acolo. Priceperea în meseria lor nu o judecăm și, de altfel, nici nu o punem la îndoială, însă moralitatea și sprijinirea celorlalți membri ai breslei reprezintă argumentele contestării multora dintre aceștia.
S-a ajuns la dispute aprige, atât în reviste cât și la tribunal, ceea ce face ca încrederea în această instituție să scadă și mai mult, până la indiferență chiar. Și fundamentul acestor dispute nu constă în dezbaterea unor idei sau concepte literare. Nici în susținerea sau contestarea unor scrieri.
Pe undeva este și de înțeles, atâta timp cât mulți dintre criticii literari, redactorii de carte și de revistă au devenit simpli simbriași pe o piață și-așa slabă, în care locurile sunt extrem de limitate.
Poate că ar fi mai potrivit să se renunțe la sporul acela acordat la pensie și astfel s-ar mai selecta pretendenții, dar, mai ales, cu acei bani s-ar susține real scriitorii încă activi, contemporani, prin vânzare de carte în librării proprii, unde comisioanele să fie aproape de zero; prin concursuri și promovări reale și poate prin susținerea financiară a unor critici care să nu răsfoiască mai întâi cartea, atunci când o primesc, să vadă ce cade dintre filele ei.
Nu stimulezi cu nimic literatura acordând niște bani la pensie, când mulți dintre scriitori și-au isprăvit izvorul creației. Fă cu banii aceia ceva acum, când vânzările de carte sunt la pământ! Fă o selecție clară între literatură și tonele de maculatură, pentru a ajuta cititorul să discearnă și să aibă curaj să cumpere cărți, știind că nu dă banii pe literatură artizanală!
Dincolo de toate aceste neajunsuri, faceți ceva, doamnelor și domnilor, să redați identitate USR-ului! Lăsați-ne să avem la ce spera, scriindu-ne cărțile, că poate vom fi la un moment dat atât de buni încât să merităm includerea în această uniune! Însă, înainte de toate, redați-i prestigiul!
În final, noi, ăștia de-afară, avem voie să ne dăm cu părerea despre ce se întâmplă cu USR-ul sau ne sfătuiți să ne vedem de treaba noastră?
7 septembrie 2016
Be First to Comment