după atâta cenușiu
și după nopți vândute dimineții
ca o sărbătoare s-a luminat drumul
înfigându-se într-o pajiște
cu flori sălbatice
la umbra fiecărei culori
era o lume
și un cântec de-l ascultau poeții
nicăieri n-a fost mai mare bucurie
căzută glorios în liniștea
unui hârșâit de coasă
drumul ieșea semeț
dintre atâtea victime ale imaginației
tăind în două ultimul vers
16 august 2016
Coasa merge bine numai in poenitele din România ; atunci, numai, despică ea versul în două.
Mulțumesc de aducere-aminte.
Mai depinde și de cosaș. Mulțumesc de semnul lăsat!