Skip to content

13. anuferie

 

pe marginea unui lac nu era nimeni

erau pești care se uitau

cu ochi bulbucați

de pește

la niște oameni mici

cu burțile umflate de icre sintetice

negre tăciune

cum se plimbau plini de importanță

cu zâmbete mirosind a cianură

pe fundul unui lac aproape secat

mai degrabă o mlaștină

deasupra căreia nici nuferii

nu mai aveau de ce să înflorească

dinspre câmpie venea insinuant

o boare de mai bine

 

19 august 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *