Skip to content

14. un insectar uriaș

 

când am ajuns la pădurea ucisă

toamna își înfipsese ghearele

în sufletele noastre

ca într-un iepure speriat

eram cu toții vinovați

eram cu toții victime

și nimic nu mai putea să ne ridice

nimic nu mai puteam fi întrebați

atunci ne-am agățat în cioturile uscate

un insectar uriaș

din care indiferența a șters

orice urmă de viață

 

23 august 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *