când am ajuns la pădurea ucisă
toamna își înfipsese ghearele
în sufletele noastre
ca într-un iepure speriat
eram cu toții vinovați
eram cu toții victime
și nimic nu mai putea să ne ridice
nimic nu mai puteam fi întrebați
atunci ne-am agățat în cioturile uscate
un insectar uriaș
din care indiferența a șters
orice urmă de viață
23 august 2016
Be First to Comment