pământul respira în ritmul pașilor mei
fără chef și la-ntâmplare
ca o libelulă cu o singură aripă
din senin au căzut toate frunzele
un ultim acord dintr-un marș funebru
și cerului i s-a făcut dimineață
de frică
să nu-nvețe și omizile să zboare
am grăbit pasul
să ajung primul în luminișul unde
se numărau aripile pentru
următoarea primăvară
24 august 2016
Reblogged this on Viorel Ploeșteanu.