Skip to content

30. limită de viteză

 

un plop crescuse până la cer

pe el s-a cățărat pământul

până n-a mai rămas

nimic jos

numai eu dormisem somn lung

și greu

și n-am știut că lumea se mutase la cer

rătăceam zi de zi

printre rădăcini despletite

ca o cârtiță fără mușuroi

ascultând cum bate ploaia

într-o limită de viteză

 

20 octombrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *