Skip to content

Un nuvelist… boieresc, autor George Coandă

Cum de multă vreme fac doar „critică de întâmpinare” – las pe alții să hermeneutizeze, nu am pretenția la așa ceva -, mi-am propus, ca „program de lucru”, să nu iau în vedere decât cărți care cred – de gustibus non disputandum – că au clorofilă din belșug și pot persuada. Acesta e și cazul lui VIOREL PLOEȘTEANU cu volumul binuvelistic „Nae Boierul. Ploaia” (ed. Singur, Târgoviște, 2014).

Din capul locului permite-mi-se a decreta că VIOREL PLOEȘTEANU  este un scriitor… boieristic, și asta datorită unei anume aristocratizări clasicizante a textului. Pentru că – faptul este evident – nu și-a propus narări postmoderniste, ba, dimpotrivă, și-a cantonat proza într-un discurs limpid, sugestivitățile emoționale învăluind lectorul datorită unor descripții patetizante pe care autorul nostru le simte asemenea unui pictor înmuindu-și penelul într-o paletă de culori magice.

VIOREL PLOEȘTEANU  este un nuvelist de convingător talent, cu evidentă propensiune spre romanesc, ca în „Nae Boierul”, un personaj cu atitudini histrionice egocentriste, afaceriste pe care și le-a exersat până la epuizare de sine și în regimul anterior lui ʼ89, și în cel posterior, în fiecare, ca un prestidigitator mizând riscant pe trucurile învățate din mers, adică pe furate, încercând să-și făurească prosperitatea asemenea unui „mandarin valah”. Este o narațiune excelent brodată, conturând un personaj ițit din substanța psihologică a afaceristului fanariot-mioritic, dar și tabloul, în acvaforte, a două tipuri de societăți permisive – că, doar „trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” – descurcăreților „băieți de cartier”. De fapt, „Nae Boierul” este un roman autentic.

În„ Ploaia”, VIOREL PLOEȘTEANU a încercat o formulă riscantă de „vieți paralele”, dar i-au ieșit niște povestiri emoționante, cu personaje bine articulate caracterial, din păcate neliantate, laitmotivul fatic meteorologic la care a apelat, ca element de background, spălând mortarul dintre rosturile nuvelei. Oricum ar sta lucrurile, și Radu Zlătan, și Silică Dovleac, și Mitică Deladeal, și Rică Răgălău, și personajele adiacente acestora, sunt niște destine ale căror biografii – reiterate, bine articulate – stârnesc interesul, magnetizând cititorul, decriptând, grație acelui amintit stil aristocratic clasicizant, codurile specifice fiecăruia în parte, însă secțiunile paralele se rețin ca o povestire distinctă. Ăsta să fie doar viciul acestei nuvele.

Dar zic: pentru mine, dar cred că și pentru cititori, VIOREL PLOEȘTEANU este un prozator de impact major, cu demers construit pe profunzimi de sensuri ontologizante, al cărui orizont de afirmare este liber. Calea lui este, vreau să cred, pavată cu certe izbânzi. Succes!

http://www.revistasingur.ro/altele/11767-george-coand-un-nuvelist-boieresc?q=altele%2F11767-george-coand-un-nuvelist-boieresc

Published inApariții în diverse publicațiiCronici cărților mele

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *