Mai ține-mă-n brațe, Mai dă-mi să te sorb. Privirea-mi se-agațe Cu gheare de corb De clipă, de soartă, De liniște. Ție Îți bate în poartă.…
viorel1ploesteanu@yahoo.com
Lună: octombrie 2016
ți-am spus cândva că-mi ești pasul pereche alteori că aripă stângă ești zborului meu în cerc am închis punctul culminant al iubirii noastre și…
și te iubesc ca și cum lumea s-ar fi făcut acum cu noi din doi pentru ca mai apoi să umplem lumea de poeți…
născută toamna ai înspumat hergheliile timpului niciodată unui loc nu i-ai lăsat mai mult de-o bătaie de aripă niciodată unui anotimp nu i-ai dat mai…
căzuse ultima zăpadă a lumii desigur imaculată și nespus de bogată un copil o păzea din mijlocul ei nemișcat cu o nuia de alun…
Cum de multă vreme fac doar „critică de întâmpinare” – las pe alții să hermeneutizeze, nu am pretenția la așa ceva -, mi-am propus, ca…
un plop crescuse până la cer pe el s-a cățărat pământul până n-a mai rămas nimic jos numai eu dormisem somn lung și greu…
era o masă rotundă ca un biscuit în jurul ei ascultau în tăcere șapte muți de nicăieri veniseră mai înainte de peste tot adunaseră…
când am ajuns seara la bâlciul din marginea unui sat fericirea era peste tot ca vata pe băț și turta dulce tiribomba te învârtea amețitor…
ajuns la țărmul unei ape am dat drumul calului păstrând numai o potcoavă de noroc sau ancoră cine știe ce poate ascunde o mare necunoscută…