căzuse ultima zăpadă a lumii
desigur imaculată
și nespus de bogată
un copil o păzea din mijlocul ei
nemișcat cu o nuia de alun
abia respira
atent să nu topească
vreo particulă de speranță
până când un corb inconștient
s-a aruncat glorios în noian
murindu-l
cu o lacrimă înghețată în gene
copilul și-a pus o ultimă dorință
și de-atunci toți corbii din lume
au sufletul alb
25 octombrie 2016
Be First to Comment