Skip to content

42. lăsata secului de pâine

îmi miroase-a pâine caldă

coaptă în țestul bunicii

azima aia pe care bunica

făcea o cruce mare și o ungea cu roșii

din care rupeam

noi copiii

bucăți mari și le umpleam cu brânză de capră

înțărcată devreme

că-n oltenia iezii se taie de fragezi

ce să-ți mai trebuiască altceva toată ziua

decât ulițele satului

gârla pădurea și câmpurile

regii pământurilor eram

deschid ochii într-o mirare de neînțeles

a unei prea de nicăieri venită

lăsata secului de pâine

 

18 noiembrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *