Skip to content

41. într-o limbă străveche

mă târam anevoie

ca un rănit în lupte lungi și grele

pe drumul întoarcerii

nu mai luam seama la nimic

nici oameni

nici case

nici păduri

toate îmi păreau mici

jucării stricate în podul uitării

numai imaginea ta îmi era înainte

cât cerul și pământul la un loc

chemându-mă într-o limbă străveche

chemându-mă pe numele ce mi l-ai dat

dinainte să mă nasc

acasă

 

18 noiembrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *