Skip to content

60. oricât de departe

 

am deschis poarta în zori

sub măr florile ninseseră bucurie

nimic nu uitasem

nimic din mine nu lăsasem

pe drumurile căutării

poate numai niște urme de pași

pe care vor călca mâine

copii curioși să afle unde duc

și ei ca și mine

vor smulge orizontului mii de răsărituri

până vor înțelege că

oricât de departe am merge

tot vom întâlni urmele care

ne vor întoarce într-o zi

acasă

 

31 decembrie 2016

Published inElegiile întoarcerii - poezii

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *