stăteau pe o piatră doi oameni
vorbeau
vorba lor se făcea vânt domol
și o vorbea tihnit piatra
și câmpul apoi drumul
un drum nesfârșit care
de-o parte și de alta
făcea numai bine
ducea cu el o vorbă bună
s-a oprit un ied să bea dintr-o apă
în care era un strop din vorba-ceea
și de-atunci toți iezii
indiferent de culoare
au devenit nemuritori
6 septembrie 2016
Be First to Comment