un plop crescuse până la cer
pe el s-a cățărat pământul
până n-a mai rămas
nimic jos
numai eu dormisem somn lung
și greu
și n-am știut că lumea se mutase la cer
rătăceam zi de zi
printre rădăcini despletite
ca o cârtiță fără mușuroi
ascultând cum bate ploaia
într-o limită de viteză
20 octombrie 2016
Be First to Comment