îmi miroase-a pâine caldă
coaptă în țestul bunicii
azima aia pe care bunica
făcea o cruce mare și o ungea cu roșii
din care rupeam
noi copiii
bucăți mari și le umpleam cu brânză de capră
înțărcată devreme
că-n oltenia iezii se taie de fragezi
ce să-ți mai trebuiască altceva toată ziua
decât ulițele satului
gârla pădurea și câmpurile
regii pământurilor eram
deschid ochii într-o mirare de neînțeles
a unei prea de nicăieri venită
lăsata secului de pâine
18 noiembrie 2016
Be First to Comment